Scrisoare deschisă către părinţii copiilor de bani gata

Te-ai chinuit două minute lungi ca să-ţi laşi soţia însărcinată? Ai avut răbdare s-o vezi cum îi creşte burta nouă luni, apoi, alte luni nesfîrşite, ai aţipit cu greu în urletele celui mic, care voia să sugă la ţîţa nevesti-tii şi nu te lăsa nici să pui şi tu gura, nici să adormi, deşi ştia că a doua zi ai de încheiat nişte contracte importante în urma cărora urma să-i asiguri un viitor prosper?

Te-ai căcat pe tine de fericire văzîndu-l seara cinci minute înainte de a adormi după ce veneai obosit mort de la firmă, mîndrindu-te în sinea ta că seamănă cu tine, nu cu proasta de mă-sa? L-ai văzut absolvind grădiniţa franco-germano-americană – la specializarea managementul afacerilor – şi, văzînd în el viitorul moştenitor al imperiului economico-financiar pe care l-ai ridicat de la zero, te-ai gîndit să-l dai să urmeze şcoala generală undeva la Princeton sau Yale ca să se tragă de puţă de mic cu nepoţii lui Bush?

Ei bine, te poţi declara un părinte fericit şi te poţi mîndri, cînd te întorci cu elicopterul la vila cu 500 de camere din satul natal, că ai un copil reuşit, care are de toate şi nu a suferit de foame şi umilinţe, aşa cum ai suferit tu înainte să strîngi gunoaiele dintr-un sector întreg al Capitalei sau să asfaltezi de cîte zece ori la rînd anual aceleaşi şosele proaste din România.

Publicitate

Deci e timpul să-i cumperi un bolid (ceva peste 250 de cai-putere, mai puţin nu se merită, se frustrează copilul), preferabil alb, un adevărat aspirator de manechine, cîntăreţe, pizde în general, ideal ar fi din astea cu pedigree, celebre, care au apărut în videoclipuri, în spoturile la răcoritoare sau măcar au prezentat meteo la PRO TV. Să aibă băiatu’ cu ce face dragoste şi să nu sufere ca tine, care ai făcut dragoste doar cu mă-sa, pînă l-ai făcut. Booon… de-acum e timpul să moară. Cum să moa­ră? Păi, simplu: în timp ce rulează cu 250 de kilometri pe oră pe Autostrada Soarelui sau pe cine ştie ce drum comunal plin de gropane, asfaltat fix de firma cu care ai ţepuit statul, ca să-i cumperi supărarea aia cu enşpe cilindri în V, care soarbe la sută cam cît o autobază. Ee, astea e paradoxurile istoriei recente…

Şi acum vin să te-ntreb, nefericit şi idiot părinte de copil de bani gata: nu mai bine îl omori cu mîna ta, vorba proverbului, decît să ţi-l culeagă SMURD-ul cu penseta de prin copacii de pe marginea drumului şi să ţi-l bage pixelat în coşciug? În plus, dacă nu-i iei auto bengoasă şi apucă să nu intre cu ea în copac şi să prindă maturitatea, faci şi economie la buget, din moment ce, fudul fiind, nu mai trebuie să mai bagi încă nişte zeci de mii de euro în coş­ciug din lemn de mahon cu încrustaţii şi pomană cu zece popi de la Patriarhie, plus icre negre şi somon, asta doar aşa, ca să nu întinezi cu zgîrcenia memoria lu’ fiu-tău în faţa tovarăşilor lui, care vor veni să-l conducă pe ultimul drum în sunete de claxoane, la volanul bolizilor lor albi, tapiţaţi cu piele albă de vacă de Cordoba şi cu zîmbete tîmpe de vaci celebre, autohtone, de Bamboo.

Concluzie: ajută-ţi beizadeaua să trăiască, dragă părinte de copil de bani gata! Nu-i lua viaţa punîndu-i unui puştan sub cur un motor pentru bancheri bătrîni!

Copyright Alin Ionescu, Academia Catavencu